Adolescența a devenit imposibil de navigat
Când copilul tău avea 5 ani, orice supărare se rezolva cu o îmbrățișare, o poveste sau o gustare.
Astăzi, când are 14… nu mai funcționează nimic.
Parcă nimic din ce spui nu ajunge la el.
Parcă nimic din ce face nu are sens pentru tine.
Îl vezi iritat. Apatic. Mâncând compulsiv.
Apoi nemâncând deloc. Apoi trântind ușa. Apoi închizându-se în camera lui ore în șir.
Și când vrei să-l întrebi ce simte… ridică din umeri. Sau ridică tonul.
Ce se întâmplă cu copilul tău?
Ce s-a rupt între voi?
Ce are mâncarea de-a face cu emoțiile lui?
Și, mai ales, de ce ai impresia că pierzi contactul chiar când încerci cel mai tare să fii acolo?
Psihologia și nutriția adolescentului sunt strâns legate – dar nimeni nu ți-a spus cum.
Mâncarea nu este doar combustibil. Este declanșator hormonal, răspuns emoțional, uneori armură, alteori refugiu.
Iar comportamentul adolescentului nu e doar "rebeliune". Este biochimie, presiune, suprasolicitare și căutarea disperată a identității într-o lume care urlă la el din toate direcțiile.
Adolescenții de azi nu mai au nevoie de “sfaturi bune” sau de “părinți care știu mai bine”.
Au nevoie de părinți care înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în mintea, corpul și sufletul lor.
Acesta este începutul.