Mulți oameni asociază doliul doar cu pierderea cuiva drag prin deces, dar, în realitate, despărțirea și divorțul sunt forme de doliu la fel de adânci.

Imediat după deces, divorțul este printre cele mai apăsătoare experiențe de viață.

Fiecare ceartă, fiecare zi petrecută între îndoială și incertitudine, se transformă într-un doliu tăcut.

Pentru că, de fapt, ne despărțim de visul pe care l-am avut cândva, de speranțele pe care ni le-am construit și, poate, de o versiune a noastră în care încă mai credem.

„Ce fac? Ies sau stau în relația mea?”

Este o întrebare care poate suna simplu, dar pentru cei care o trăiesc zilnic, este un conflict interior care macină sufletul și secătuiește corpul.

Între certuri, tăceri apăsătoare și speranța că lucrurile poate se vor schimba, stresul se acumulează ca o piatră pe pieptul fiecăruia, zi după zi. Și nu-i de glumă.
Conform Scalei de Stres Holmes și Rahe, divorțul este unul dintre cele mai stresante evenimente din viață, imediat după pierderea unei persoane dragi.

Dar ce facem când trăim zilnic cu teama că asta s-ar putea întâmpla? Când fiecare discuție aprinsă ne lasă și mai obosiți, iar întrebarea „Rămân sau plec?” devine un refren dureros?Poate nu ne dăm seama, dar astfel de momente adaugă puncte de stres la sănătatea noastră fizică și emoțională, iar pe termen lung, ne secătuiesc de energie, vitalitate și claritate.

Cu fiecare ezitare, cu fiecare zi în care rămânem blocați între plecare și rămânere, ne pierdem puțin câte puțin din noi.

Dar între a rămâne și a pleca există și o a treia cale: să începem să conștientizăm ce se întâmplă cu adevărat în relația noastră, să ne explorăm emoțiile și să căutăm răspunsuri.

Este calea în care ne oprim un moment și ne întrebăm: Ce anume mă reține cu adevărat? Ce îmi doresc cu adevărat? Și ce mă sperie cu adevărat?

A treia cale este despre curajul de a privi în interior și de a ne recunoaște nevoile, rănile și nesiguranțele, pentru a descoperi dacă există, de fapt, o cale de a transforma această relație.

Să lucrăm împreună pentru a înțelege ce ne ține blocați și dacă există o șansă reală de a ne regăsi unul pe altul. Sau, poate, să găsim împăcarea de a ne elibera din această tensiune, pentru a ne redobândi liniștea.

Nu e o cale ușoară, dar este cea în care îți redobândești puterea asupra propriei vieți, asupra propriului echilibru emoțional.

Este calea în care îți oferi ție însuți permisiunea de a alege sănătatea și liniștea, fie că asta înseamnă să construiești o nouă bază pentru relație, fie să găsești pacea în a încheia ceea ce nu mai poate fi reparat.

Aceasta este calea în care încetăm să ne întrebăm ce ar trebui să facem și începem să ne întrebăm ce ne dorim cu adevărat și ce putem face pentru a ne fi mai bine.

Pentru că, la finalul zilei, nu există răspuns mai important decât acela care ne aduce liniște și ne reîntoarce către noi înșine.